l

1.Aici stau! c-am suit un munte ş-am trecut o mare,
că am tăiat un cer şi-n pielea unui urs mi-am aflat culcuşul, când, seara,
de-o dungă roşie lăsată pe case, se făcu mistreţ
grăbit să mă frângă cu colţii-i.

2.Nu se-ntâmplă astea de adevărat,
mi-ai spus. În mine-i un început
de zi, iar tu, bătrân peşte din adânc, ai solzi cărunţi şi aripioarele
ca foiţa de ţigară: fundu de mare-i culoare de corb,
potecile-s sânge negru; şerpuiesc reptile mici de-a văilor
ce-s stele de mare îngropate-n nisip şi se mai vede acolo
numa vârful munţilor colorat în alb şi negru..

3.Aşa au stat zilele- soarele mugea de torsul unui fag,
căsuţele pluteau a vis, siluete de cenuşă şi vagi umbre de jar, pe când
treceam cu mâna spre frunte grele-ntrebări despre
cuibul de turturele-n care
musteţiile Gri-ei cădeau acoperiş şi-n parpalacul maaaare
al tatii-n dormeam totuşi iarnă de iarnă atât de fericită.

………………………………………….