Schimbai bubele de soare cu bube albe de vânt- pentru a câta oară am privit înspre dragoste şi nu era nimeni
să întoarcă palele ei, doar un peşte portocaliu bătându-şi coada pe rampă.
Schimbai gustul de nisip cu pulberea crinilor, maţele de toamnă de leagă fedeleş în pomi- crengile cad pe rând, cu fire
subţiri si negre ca de păr, zborul unui fluture pe vârfuri. Ţi-ai schimbat surdina cu clopote de Notre Damme, pentru a 2 oară îmi luai din gene picături de sare, traiste ce-şi cară fermoarele deschise pe degetul tău (le-am numit).
Ai să laşi scena să se rupă, ciocanele de bat în cuie, poleirea cu igor de muşcate pe spaţiile dintre decoruri.
E aşa toamnă, aşa toamnă ca nu se mai vede nimic în cuiburi.

(Cuiburi)