Nu-i uşor de noi să nu ne fie frică. Pentru mine o îmbrăţişare costă cât plecăciunea da capo vaselor ce-n luptă se duc.
Nu mi-e frică să nu-ţi fiu în ceasuri minute de voce pentru a patra oară în lună-în a cincea, de s-ar uita in noi, la somnul adânc-că nu ştie să rupă goalele barci.
Frica nu-i de locul cu smirnă, slănina grătarelor că scrug în iarbă guri nevăzute. O îmbrăţişare n-o să lipsească- de uită, în jurul lumii, cum vasele de luptă se rod sub oameni – şi-n soiuri bune, tot nu-s pene, s-atingă fine-n tălpi.

(Legăturile atârnă greu)