Căldura mea, tu nu te duce în deşert, Tropicul Meu, creşti doar la pulsul iernii , în sărmanul meu genunchi staţi topiţi, în ce-mi daţi voi e sângele alor mei şi sfinţii ce au vegheat acel mijloc . Căldura mea, păzeşte-te de Sahara, Tropicul meu,  varsă-te în nord, orătănii de gumă dezlipeşte din Cercul Polar, pe cer unghiile tale încă stau înfipte-n porţi. Tu părăşte lupta asta, stercoară-mi-te-n hainele, ia trupul meu în cizma ta , mergi  în deşert de-a dunelor albe călite pietricele ; c-ai văzut cu ce se aseamănă, de la pus-pâna la cules,  Sahara Mea şi Tropicul Meu, toate astea,  cât ţine lumina teşită pe un copac de crengi.