Te aştept, de aici, plinul unei batăi în aer, jumătatea unei cape alunecând sub paşi, un plic legat cu ceară, gol în săgeata luminii – clar! mi-au spus întrebările, şi le pun pe lângă mine, mici şi-nţepate , pieptul meu crestat în munte: aici aştept, mă întorc de unde paşii şi-au luat obârşia
şi n-au mai cunoscut nimic. Existenţa-i trecută sub tăcere, un tabu -un epilog-un mişcător cerc ridicat sub inerţie; în jumătatea unei cape sunt doar un pitic cu grăunţe-n loc de ochi şi scame-n loc de gură. Te aştept, cât stau toate astea adormite.